Poezia și muzica sunt ca îndrăgostiții

Muzicianul Truong Tuyet Mai împărtășește la seminar - Foto: HO LAM

În dimineața zilei de 23 februarie, în sala de ședințe B a Uniunii Asociațiilor de Literatură și Arte din orașul Ho Și Minh (Tran Quoc Thao nr. 81, sectorul 3), a avut loc un seminar : Poezia și muzica, compatibile sau incompatibile?, organizat de Asociația Scriitorilor din orașul Ho Și Minh în coordonare cu Asociația Muzicală din orașul Ho Și Minh, cu ocazia celei de-a 22-a Zile a Poeziei din Vietnam.

Programul ridică multe întrebări despre relația dintre poezie și muzică în viața artistică a Vietnamului. Cum se leagă poezia și muzica una de cealaltă pentru a putea înflori împreună?

O relație de lungă durată

Muzicianul Truong Tuyet Mai a mărturisit că a iubit poezia și literatura încă din copilărie. Datorită lecturii intense, a descoperit poezii bune. Acestea au rezonat cu gândurile ei atunci când le-a compus.

Potrivit ei, atunci când o poezie este pusă pe muzică, va exista o anumită armonie între muzician și poet într-un aspect al gândirii și al sufletului artistic.

„Poeziile puse pe muzică sunt toate bune. Există versuri în ele care îl fac pe muzician să simpatizeze și lasă versurile să se înalțe odată cu muzica .”

„Într-o poezie, uneori muzicianul se mulțumește doar cu câteva versuri de poezie și de acolo se naște muzica...” - a comentat ea.

Scriitorul Bich Ngan a analizat faptul că în Vietnam, poezia este ridicată la rang de Ca Tru și Ca Hue .

Până la începutul secolului al XX-lea, când muzica occidentală a fost introdusă în țara noastră, s-a născut o nouă formă de artă. Și anume cântecul.

Iar cântecele puse în poezie ocupă o poziție relativ importantă în viața artistică.

Există muzicieni ale căror cântece și poezii și-au făcut un nume, cum ar fi: muzicianul Hoang Hiep, Phan Huynh Dieu, Phu Quang...

Evident, există multe poezii care au devenit rampa de lansare pentru cântece care au înflorit în inimile publicului.

Scriitorul Bich Ngan consideră că relația dintre poeți și muzicieni nu este exprimată doar prin prevederi legale din Legea proprietății intelectuale, ci și prin armonie și înțelegere.

Ea a spus: „Când o poezie este transformată într-un cântec, înseamnă că muzicianul a conectat firul emoțional și l-a împărtășit cu poetul.”

Dacă spunem că muzica dă aripi poeziei pentru a zbura, trebuie să spunem și că poezia ajută muzica să rămână în sufletele ascultătorilor, în conștiința culturală și în valorile spirituale.

Profesorul asociat Dr. Bui Thanh Truyen consideră că poezia și muzica au o legătură cu literatura populară. Este vorba despre genul cântecelor de leagăn, un gen de poezie populară orală pe care copiii vietnamezi îl cântau când mergeau la muncă pe câmp.

Și a asemănat relația dintre poezie și muzică cu „un cuplu căsătorit sau îndrăgostiți”.

Scriitorul Bich Ngan a ținut discursul de deschidere al atelierului - Foto: Comitetul de organizare

Scrieți numele autorului în textul cântecelor adaptate ca poezie

În plus, seminarul a ridicat și întrebarea dacă în textele cântecelor adaptate poetic ar trebui scris mai întâi numele autorului, al poetului sau numele muzicianului?

Pentru a răspunde la această întrebare, muziciana Truong Tuyet Mai și-a exprimat opinia:

„În alte țări, majoritatea lucrărilor muzicale adaptate în poezie menționează mai întâi numele compozitorului și apoi numele poetului. Cu toate acestea, plasarea numelui poetului sau compozitorului pe primul loc nu este prea strictă și nici nu merită dezbătută.”

Multe opinii din cadrul seminarului au fost de acord că în textul cântecelor adaptate poetic, numele compozitorului ar trebui menționat primul, deoarece aceasta este o lucrare muzicală, concentrându-se pe versuri. Includerea poeziei are și ea unele modificări.

Dar ordinea în care sunt aranjate nu este prea importantă, pentru că, la urma urmei, lucrarea este „creația” atât a poetului, cât și a muzicianului.

Profesorul asociat Dr. Bui Thanh Truyen a analizat faptul că mulți muzicieni pot fi și poeți. Și mulți poeți acordă, de asemenea, o mare atenție muzicalității în poezia lor atunci când compun.

Ca și în cazul lui Nguyen Dinh Thi, el a fost poet și muzician.

Totuși, i-a lăsat compozitorului Hoang Hiep câteva poezii, precum „Frunze roșii”, spre compunere. Și această combinație a creat un produs artistic bine primit de public.

Potrivit scriitorului Bich Ngan, valoarea unui cântec răspândit pe scară largă în viață ar trebui împărțită în mod egal între poet și muzician.

Și un premiu acordat pentru o melodie pusă în valoare de poezie nu ar trebui doar să onoreze muzicianul, ci uneori să uite și poetul.

Limbajul poetului și melodia muzicianului, atunci când se află pe aceeași frecvență estetică, vor înflori într-un cântec unic, pus în valoare de poezie.

Dimpotrivă, cântecele adaptate la poezie din cauza unor influențe non-artistice, cum ar fi respectul și reticența, nu produc decât opere reci, ascunse...

Sursă: https://tuoitre.vn/tho-va-nhac-giong-nhu-doi-tinh-nhan-202402081107125.htm