Piesa Xuan Pha scoate în evidență moștenirea culturală a orașului Thanh Hoa

Situată în ținutul Tho Xuan, cu bogate tradiții istorice, la originea faimoasei revolte Lam Son, piesa Xuan Pha din satul Xuan Pha, comuna Xuan Truong, districtul Tho Xuan, provincia Thanh Hoa, a devenit o parte indispensabilă a fluxului cultural național. Potrivit cercetătorilor, această piesă a apărut în timpul dinastiei Dinh (968 - 980) și s-a dezvoltat strălucit sub începutul dinastiei Le. Piesa Xuan Pha se remarcă prin 5 dansuri populare care simbolizează „cele cinci țări vecine care plătesc tribut”: Hoa Lang (Regatul Coreei), Tu Huan (Luc Hon Nhung), Ai Lao (poporul thailandez - lao), Ngo Quoc (o țară antică din China) și Chiem Thanh (poporul Champa). Fiecare dans nu numai că prezintă tehnici și estetică artistică, dar transmite și povești culturale și istorice prin costume și mișcări de spectacol.

În fiecare an, între 10 și 12 ale celei de-a doua luni lunare, piesa Xuan Pha este recreată la relicva Templului Xuan Pha, devenind un festival unic al ținutului Tho Xuan. Artizanii din sat interpretează pe rând piesele, de la frumusețea misterioasă și splendidă a piesei Champa, frumusețea spirituală a piesei Tu Huan, până la delicatețea și forța piesei Ai Lao. Considerată apogeul fuziunii dintre dansul regal și artele spectacolului popular, piesa Xuan Pha descrie viu estetica și spiritul creativ al poporului vietnamez. De-a lungul miilor de ani, această moștenire și-a păstrat atractivitatea și continuă să fie un simbol cultural unic al națiunii. Piesa Xuan Pha este impregnată de amprenta artelor spectacolului care combină curtea regală cu folclorul vietnamez. Dansurile unice sunt atât sofisticate, cât și misterioase, strălucitoare, reflectând profund conceptul estetic al națiunii, exprimând în același timp sufletul simplu și creativ al fermierilor.

Artizanii din satul Doai, comuna Xuan Truong (Tho Xuan - Thanh Hoa) au recreat dansul Champa cu imagini vii și unice. Costumul domnului era confecționat din mătase vopsită în roșu, iar cămașa armatei era făcută din boabe de fasole, toate fiind meticulos concepute. Domnul și armata sa purtau eșarfe pătrate roșii, cămăși cu guler pồng și un guler Siến înfășurat în jurul corpului, creând un aspect maiestuos și splendid.

În timpul dansului, stăpânul a recitat solemn orația funerară, două statui au oferit respectuos tămâie, iar dansul a fost însoțit de un grup de soldați care purtau măști de lemn cu forme ciudate. Mișcările dansului aminteau de posturile statuilor antice, o caracteristică a culturii Champa.

Artizanii din satul Thuong, comuna Xuan Truong (Tho Xuan - Thanh Hoa) au oferit un spectacol plin de viață prin piesa Hoa Lang. Piesa a prezentat personaje precum bunicul, nepotul, bunica și zece soldați, fiecare îmbrăcat în costume tipice.

Costumele personajelor care interpretează piesa Hoa Lang includ rochii lungi, pălării înalte din piele de vacă, evantaie în mâna stângă și vâsle în mâna dreaptă. În special, personajele poartă măști din piele de vacă vopsite în alb, cu pene de păun în loc de ochi. Pălăria domnului este sculptată complex cu un dragon, în timp ce pălăriile soldaților au motive lunare, creând un aspect cultural maiestuos și tradițional.

Artiștii interpretează piesa Hoa Lang.

Conform artizanilor din comuna Xuan Truong, în cele 5 piese Xuan Pha, fiecare piesă are propriul costum de culoare distinctă. În piesa Hoa Lang, artizanii poartă cămăși bleumarin. În piesa Chiem Thanh, costumele sunt predominant roșii. Între timp, piesa Luc Hon este interpretată în cămăși albastru indigo. Piesa Ngo Quoc are costume albastru azuriu, iar piesa Ai Lao este specială, cu pantaloni lungi, bluze albe, jambiere albastru indigo și o brocartă cu model Lao, drapată de la umărul drept până la șoldul stâng, creând o frumusețe unică pentru fiecare piesă.

Legendă laoțiană.

Dansul Ai Lao este interpretat de artizanii din satul Yen, comuna Xuan Truong (Tho Xuan - Thanh Hoa) într-un mod plin de viață și atractiv. Spectacolul include zece soldați, alături de elefanți și tigri, toți în armonie cu sunetul zgomotos al flautului de bambus. Mișcările dansului nu numai că simbolizează puterea vânătorii, ci arată și grația și delicatețea artistică.

În dans, stăpânul poartă o pălărie cu aripi de libelulă și o mantie, emanând măreție. Soldații poartă pălării făcute din rădăcini de banyan, înfășurate în jurul umerilor, poartă jambiere și țin bețe de bambus. Se aliniază în două rânduri, executând mișcări care imită vânătoarea și culesul, recreând viu cultura unică și bogată a acestui ținut.

Dansul Regatului Wu.

Artizanii din satul Dong, comuna Xuan Truong (Tho Xuan - Thanh Hoa) au recreat dansul Ngo Quoc cu mare atractivitate și o bogată măiestrie artistică. Spectacolul îi include pe personajele: două zâne, o prințesă și zece soldați, toți purtând pălării de soldat, cămăși albastre și ținând vâsle. Partea de deschidere este condusă de personaje secundare, cum ar fi vânzătorul de medicamente, vânzătorul de dulciuri și geomantul, fiecare interpretând un dans improvizat plin de viață. După aceea, scena este dedicată zânelor, prințesei și soldaților, creând o atmosferă solemnă și plină de culoare.

Piesa Ngo Quoc se încheie cu un dans de vâsle într-o barcă și versuri lirice și persistente: Vântul suflă pânzele spre mare / El se întoarce în Nord, eu mă întorc în An Nam / Oriunde plouă, fulgeră, de bucurie / Ploaia trece peste Lang Thanh, fulgerele străpung mii de nori albaștri.

Meșterii din satul Trung, comuna Xuan Truong (Tho Xuan - Thanh Hoa) interpretează dansul Tu Huan (Luc Hon Nhung) cu vioiciune și unicitate.

  Piesa „Tu Huan” înfățișează imaginea străbunicii, a mamei și a zece copii cu câte 5 perechi, de la mic la mare, cu 1, 2... 5 dinți. Pălăria de bambus țesută invers are fâșii de bambus pentru a face părul alb, purtată pe o pânză pătrată roșie care acoperă capul. Auzind bătăile tobelor, bătrânul străbunic, servitorul de lângă el ținând un evantai, a înconjurat curtea templului de două ori, înclinându-se și salutând. Mama a cântat la chimval și a sărit în ritmul a treia voce lângă altar, îngenunchind și înclinându-se.

Urmând ritmul tobelor, cei 10 copii care interpretau piesa Tu Huan s-au împărțit în perechi, mișcându-se înainte și înapoi urmând dansul mamei lor. Mama cânta la chimval, dansa în ritmul a trei dansatori lângă altar și îngenunchea pentru a se închina conform ritualului. Coordonarea armonioasă și conținutul profund al piesei au creat un spectacol emoționant, amintind de frumusețea unică a culturii populare a națiunii.

Artiștii interpretează piesa Xuan Pha.

Amprenta artistică strălucește puternic prin fiecare dans Xuan Pha. Dansul Xuan Pha nu este doar o formă de spectacol, ci și o capodoperă artistică, unde converg solemnitatea dansului regal și simplitatea și libertatea dansului popular. Aceasta este cristalizarea talentului creativ, a mândriei naționale și a profunzimii istorice, aducând un farmec unic, depășind limitele spațiului și timpului.

Fiecare dans din Xuan Pha este ca o imagine vie, recreând scena diplomatică și culturală diversă dintre Dai Co Viet și țările vecine. Nu sunt doar mișcări artistice simple, ci dansurile transmit și povești de solidaritate, armonie și schimb cultural, demonstrând inteligența și talentul poporului vietnamez. Cu muzică vie, costume elaborate și mișcări de dans grațioase, Xuan Pha pictează o lume care este atât solemnă, cât și misterioasă, dar vibrantă și strălucitoare. Fiecare dans, fiecare sunet poartă straturi profunde de semnificație, evocând mândrie și dragoste pentru patrie. Prin urmare, Xuan Pha nu este doar o prețioasă moștenire culturală intangibilă a Vietnamului, ci și un simbol al longevității artei populare, o comoară demnă de a fi păstrată și onorată pe harta culturală mondială./. Sursa: https://dangcongsan.vn/multimedia/mega-story/tich-tro-xuan-pha-toa-sang-di-san-van-hoa-xu-thanh-687432.html