Tran Mai Huong și „Vânturile graniței”

Poeta Tran Mai Huong este originară din comuna Trung Tu (acum comuna Ung Hoa), Hanoi, și în prezent locuiește și scrie în orașul Ho Și Min. Este o poetă a generației anilor 1970, membră a Asociației Scriitorilor din Vietnam și membră a Asociației Scriitorilor din orașul Ho Și Min.

Până în prezent, poeta Tran Mai Huong a publicat nouă colecții de poezie, inclusiv cinci lucrări solo și patru lucrări în colaborare. „Vânturile graniței” (Editura Asociației Scriitorilor din Vietnam, trimestrul 3/2025) este cea mai nouă și mai distinctivă colecție a sa, din punct de vedere al subiectului și al tonului. Această colecție cuprinde 45 de poezii, reflectând experiențele sale emoționale în timp ce lucra în arhipelagul Truong Sa sau desfășura cercetări de teren în zonele de coastă din întreaga țară.

„Vânturile graniței” este titlul unei poezii pe care Tran Mai Huong a ales-o ca titlu general pentru colecție. Aceste „vânturi”, atât tangibile, cât și suprarealiste, au suflat din zorii timpurilor, acoperind mii de ani de istorie până în prezent, creând o epopee despre țară și poporul său. „Vânturile graniței / Țintind spre soare / Marcaje de frontieră afirmând suveranitatea / Îmbrățișând țara / Marcaje de frontieră ca niște santinele / Asigurând existența eternă a Vietnamului.” Aceste versuri sunt maiestuoase, lirice, hotărâte și bogate în rezonanță epică.

Tran Mai Huong a afirmat: „Teritoriul/ Este carnea și sângele oamenilor.” Și mai departe: „Dacă într-o zi te oprești la graniță/ Dai peste cimitire vaste cu nenumărate nume de soldați/ Întâlnești chiar și fermieri care n-au ținut niciodată o armă/ Vei vedea sufletul națiunii curgând în sângele fiecărui om de pe această graniță” („Piatra de hotar vie”). Oricine a vizitat vreodată Cimitirul Vi Xuyen pentru a oferi tămâie va empatiza cu poeziile „Piatra de hotar vie”, „Soția unui martir”, „Ziua de după război”, „Păstrătorul focului de la graniță”, „Înaintea pietrei funerare a martirului”... din colecția de poezii.

De la granițe până la mările și insulele îndepărtate, Tran Mai Huong pare să audă mereu vocile strămoșilor ei răsunând din timpuri imemoriale: „Marea îmi spune încă povești din trecutul îndepărtat / Despre arhipelagul sacru Truong Sa / Despre bătălia Gac Ma de acum mai bine de treizeci de ani / Despre vremurile primordiale când strămoșii noștri au deschis pământul și au construit orașul” („Cuvintele mării”). Aceasta este devotamentul sincer față de patria sa și emoțiile pe care le simte pentru temele de graniță și insulă ale unei poete.

În perioada 2020-2021, omenirea s-a confruntat cu un inamic „netradițional”: pandemia de Covid-19. În acele zile, Tran Mai Huong și colegele sale scriitoare din Comitetul Scriitoarelor din cadrul Asociației Scriitorilor din Ho Chi Minh City, în ciuda pericolelor, au lucrat neobosit pentru a strânge fonduri și a cumpăra orez și alte bunuri esențiale pentru a le împărți cu cei aflați în nevoie. Imaginea acestor scriitoare și poete, inclusiv a lui Tran Mai Huong, purtând îmbrăcăminte de protecție, căști și măști pentru a lupta împotriva pandemiei i-a mișcat profund pe colegii lor.

„Vom arde suficient de puternic unul pentru celălalt? / Privind palmele noastre, mă tem să nu mă încurc în ciclul prostiei și al înțelepciunii / Noaptea - eu și cuvintele sălbatice / Să înfrânez resentimentele străinilor” („Ca și cum niciodată înainte”). Dacă în poezia lui Tran Mai Huong, personajul „ea” este pasionat și tânjește să se dedice, atunci în viața reală este o persoană concretă, pricepută, profesionistă, gata să împărtășească și să se dedice.

Acum cinci ani, Tran Mai Huong și-a publicat colecția de poezii „Nori și ploaie cu cuvinte” - o colecție de poezii cu o „frumusețe feminină”. Dacă poezia bună trebuie să poarte „identitatea” creatorului individual, atunci opera, la rândul ei, atunci când transcende individul, trebuie să inspire viață ca o entitate separată, cu o existență independentă.

În ceea ce o privește pe Tran Mai Huong, mulți critici literari o consideră o poetă cu o forță interioară imensă, în special în calitățile sale feminine. „Femeia” din poezia lui Tran Mai Huong este întotdeauna contradictorie, punând întrebări și reflectând constant – acesta este „secretul” care îi creează frumusețea feminină.

Pentru poeta Tran Mai Huong, însăși călătoria de la poezia de dragoste la „Vânturile graniței” este un mister. Firește, este o călătorie poetică... care capătă o „voce” feminină.

Datorită contribuțiilor sale aduse comunității, Tran Mai Huong a primit în 2021 premiul pentru cea mai impresionantă scriitoare din partea Asociației Scriitorilor din Vietnam . În 2025, va primi Premiul pentru Poezie 2025 din partea Asociației Scriitorilor din Ho Chi Minh City.

Sursă: https://hanoimoi.vn/tran-mai-huong-and-the-winds-of-the-coast-748006.html