„Expoziție” a culturii Hmong

Poporul Hmong din regiunea Tram Tau avea propriul sistem calendaristic. Sărbătorirea Anului Nou avea loc cu aproximativ o lună mai devreme decât Anul Nou Lunar. Cu toate acestea, în ultimul deceniu, datorită eforturilor eficiente de propagandă și mobilizare, familiile Hmong din regiunea Tram Tau sărbătoresc un An Nou comun, conform calendarului comun. Chiar și așa, obiceiurile tradiționale, considerate parte integrantă a culturii lor, sunt încă păstrate cu grijă.

De la începutul lunii noiembrie, în calendarul lunar, încep pregătirile pentru Tet (Anul Nou Lunar). În timp ce bărbații sunt ocupați cu îngrășarea porcilor și a găinilor, cu adunarea lemnelor de foc și cu pregătirea câmpurilor pentru următorul sezon de plantare, femeile se grăbesc să finalizeze cele mai fine haine pentru membrii familiei și să selecteze cele mai frumoase bijuterii pentru a le purta în timpul lui Tet.

Începând cu a 25-a zi a celei de-a 12-a luni lunare, atmosfera devine mai solemnă. Hmong-ii cred că animalele, după ce au trudit tot anul, merită și ele odihnă și o sărbătoare de Anul Nou, la fel ca oamenii. Prin urmare, înainte de Tet (Anul Nou Lunar), familiile pregătesc hrană din belșug pentru animalele lor. Uneltele agricole, cum ar fi plugurile, grapele, sapele și cuțitele – „prietenii” lor care au muncit din greu tot anul – sunt curățate și depozitate cu grijă. Ei venerează aceste unelte agricole ca zeități însoțitoare, creând bogăție și prosperitate.

Printr-o prezentare din partea liderului comunei, am avut norocul să fim invitați să sărbătorim Tet (Anul Nou Lunar) alături de familia domnului Mua A Pao în satul Trong Khua, comuna Hanh Phuc. În ultima după-amiază a anului, domnul Pao și membrii familiei sale și-au curățat spațiul de locuit, începând cu bucătăria. În timp ce făcea curățenie, domnul Pao se ruga: „Anul vechi este pe cale să treacă, noul an este pe cale să vină. Fie ca spiritele și strămoșii să fie martori la munca asiduă și la hărnicia urmașilor noștri din anul trecut și să ne binecuvânteze cu sănătate și o recoltă abundentă în noul an.” Casa a fost curățată, iar jgheaburile și canalele de scurgere au fost curățate; poporul Hmong crede că curățarea spațiului de locuit va alunga ghinionul și va întâmpina norocul în noul an.

După curățenie, ritualul oferirii de sacrificii se desfășoară solemn. Bărbatul familiei sacrifică cel mai mare cocoș, chiar în centrul sălii ancestrale, pentru a-l oferi strămoșilor și zeităților. În timp ce face acest lucru, se roagă, își exprimă recunoștința și speră la binecuvântări continue. Sângele cocoșului este pus pe altar, iar carnea este pregătită și aranjată pentru tava de ofrande - o joncțiune sacră între viața productivă și credința spirituală.

Apoi a urmat Khờ Chan – un ritual în onoarea uneltelor agricole. Domnul Páo a scos toate uneltele, le-a spălat și le-a curățat, apoi a lipit fâșii de hârtie roșie pre-tăiate pe fiecare unealtă. În timp ce făcea acest lucru, domnul Páo s-a rugat: „Anul vechi este pe cale să treacă, noul an este pe cale să vină. Le mulțumesc zeilor, strămoșilor și sapei și plugului pentru că le-au dat familiei mele orez și porumb. Fie ca zeii, strămoșii, sapa și plugul să binecuvânteze familia mea cu o recoltă abundentă și cu și mai mult orez și porumb în noul an.” Apoi, stând în fața altarului, le-a povestit strămoșilor săi despre realizările anului: „Datorită sapei, plugului și mașinii de treierat porumb, familia mea a semănat la timp și a recoltat 70 de saci de orez. Această sărbătoare Tet va fi prosperă.”

Poporul Hmong crede că o casă cu multe unelte agricole ascuțite este un semn al unui bărbat harnic și puternic. Prin urmare, când fetele de vârstă măritabilă vizitează casa iubitului lor, ele observă adesea uneltele agricole din casă ca un criteriu pentru alegerea unui soț.

Giàng Thị Mỷ, soția domnului Páo, a povestit: „Familia soțului meu are multe unelte agricole ascuțite, toată lumea muncește din greu, o mare parte din teren a fost recuperată, iar casa este plină de orez. Am învățat-o pe fiica mea că, atunci când vizitează casa unui iubit, ar trebui să-i judece sârguința după uneltele agricole pe care le folosesc.”

Datorită terenului în pantă, unelte precum sape, lopeți, macete și pluguri sunt indispensabile. Încă din cele mai vechi timpuri, populația Hmong și-a făurit propriile unelte agricole mici și ascuțite, potrivite pentru cultivarea orezului pe terasate. Astăzi, multe familii au investit în utilaje moderne, cum ar fi mașini de decojit porumb și mașini de treierat orez. Dar, indiferent de câte utilaje moderne au, obiceiurile Khờ Chan sunt încă păstrate.

În timpul pregătirilor, am observat ceva: fiecare acțiune, oricât de mică, era ritualică. Spălarea uneltelor agricole, lipirea hârtiei roșii, curățenia... toate erau făcute cu recunoștință, cu rugăciuni pentru o recoltă abundentă, sănătate și pace. Rugăciunile, deși simple, erau pline de credință în binecuvântările zeilor și strămoșilor. Ei credeau că rugăciunea și pregătirea atentă vor aduce un an nou liniștit și o recoltă abundentă.

În după-amiaza celei de-a 30-a zile a Anului Nou Lunar, satele Hmong animau sunetul pistilelor care zdrobeau orezul pentru prăjituri. Familia domnului Pao era și ea ocupată cu pregătirile. Un mojar mare, făcut dintr-un trunchi mare de copac, a fost dus în camera centrală și au fost turnate în el două oale cu orez lipicios fierbinte. Au fost aleși bărbați puternici pentru a zdrobi orezul, schimbând mâinile rapid și cu pricepere, fără a perturba ritmul. Pentru Hmong, prăjitura rotundă de orez lipicios simbolizează luna și soarele, sursa omenirii și a tuturor lucrurilor. După ce orezul lipicios era zdrobit până devenise neted, capul familiei lua două prăjituri mari, încă calde, și le așeza pe două frunze de bananier pentru a le oferi strămoșilor săi. Mâinile sârguincioase, zdrobirea constantă, aroma orezului lipicios amestecată cu fumul de tămâie... toate creau o atmosferă sacră și caldă pentru Anul Nou.

Prin urmare, Anul Nou Hmong este o „expoziție” a valorilor culturale, a recunoștinței față de natură și unelte; a respectului pentru strămoși; și a conștientizării conservării caselor, hainelor și bunurilor care au fost prețuite pe tot parcursul anului. Este, de asemenea, o ocazie de a etala estetica etnică prin îmbrăcăminte din brocart, bijuterii din argint și ofrande aranjate meticulos. Văzând familii adunate, râsele lor răsunând în timp ce afară, florile de prun și cais acoperă pădurea, înțeleg de ce Anul Nou aici este atât adânc înrădăcinat în credințe religioase, cât și cald, plin de afecțiune umană.

Părăsind Trong Khua, acele imagini mi-au rămas adânc întipărite în minte. Mâna proprietarului ridica două prăjituri mari, încă calde; uneltele agricole, spălate, acoperite cu hârtie roșie și aranjate cu grijă, ca și cum ar fi așteptat o pauză; mătura cu căciula ei frumoasă de bumbac așteptând ziua de a mătura; modelele vibrante de pe fustele fetelor Hmong; imaginea bilelor pao trecute din mână în mână, râsetele, cântecele de curtare...

Prezentat de: Thanh Ba

Sursă: https://baolaocai.vn/trien-lam-van-hoa-mong-post894341.html