Tramvaiul Dang Thuy și verile fatidice: Dureroase și frumoase!

Anotimpurile de lotus ale amintirilor

În amintirile rudelor sale, imaginea doctoriței care a căzut în vara anului 1970 trăiește veșnic alături de anotimpurile de lotus ale nostalgiei, când familia lor era încă unită, iar Nordul se afla în zilele păcii restabilite.

Đặng Thùy Trâm và những mùa hè định mệnh: Đớn đau và đẹp đẽ!- Ảnh 1. — Ultima fotografie a surorilor Thuy Tram - Hien Tram, făcută în Hanoi , în vara anului 1966, cu câteva luni înainte ca Thuy să plece pe câmpul de luptă.

„Sora mea iubește foarte mult florile, în special lotusul. În timpul sezonului florilor, casa mea are întotdeauna un miros dulce de lotus. Într-atât încât artista Dinh Minh a trebuit să-i picteze două tablouri cu flori, unul cu un lotus și celălalt cu o vază cu bujori, foarte artistică. Din păcate, din cauza războiului, ne-a mai rămas doar un tablou.”

Îmi amintesc, odată eram pe o barcă pe Lacul Vest cu sora mea și un prieten apropiat. Era după-amiază târziu, barca a intrat în zona cu lotus înflorit. A cules o floare, mi-a dat-o și a spus: „Hien, uită-te la asta, arată această floare ca a surorii tale, atât colorată, cât și parfumată, oh, atât de pură.” Sora mea și cu mine ne-am înroșit amândouă. Lumina soarelui la acea oră strălucea puternic în zonă. Amândouă am rămas stânjenit de tăcute, mișcate de pământul și cerul îmbibate de culoare și parfum...

„Mulți ani mai târziu, când am reîntâlnit-o, acea veche prietenă a ei a plâns, lacrimile curgându-i încet pe obrajii care se înnegriseră de-a lungul timpului, ce trist. Mi-a spus că, dacă ar fi fost puțin mai curajos pe atunci, ar fi putut spune ceea ce prețuise dintotdeauna, fie că ea l-a acceptat sau nu, ar fi fost cuvintele pe care i le-a spus fetei pe care a iubit-o cel mai mult în viața lui, cele mai sincere și pasionale cuvinte de la un bărbat pe care o fată prețioasă precum Thuy Tram trebuia să le audă...”, a contribuit la carte dna Dang Hien Tram - sora martirului Dang Thuy Tram.

Vară cu vânt și foc

Însă acele frumoase sezoane cu lotus nu au durat mult în Nord, pentru că războiul amenința din nou să-și arate ghearele. „În vara anului 1964, familia mea a avut o vacanță de vară foarte interesantă în Sam Son. Toate cele cinci surori și cu mine ne jucam în valuri. Ne țineam de mână și săream împreună când fiecare val alb se izbea de noi și râdeam în hohote. Apoi am alergat spre țărm alergând după florile de iarbă, genul acela de floare care arată ca o mică minge plină de spini, care se învârte și este purtată de vânt foarte repede...”

Đặng Thùy Trâm và những mùa hè định mệnh: Đớn đau và đẹp đẽ!- Ảnh 2. — Ultima vacanță a familiei lui Thuy pe plaja Sam Son ( Thanh Hoa ), august 1964

Într-o după-amiază, deodată, tatăl meu a spus că trebuie să venim acasă mai devreme pentru că se întâmplase ceva. Flota a 7-a a SUA se apropiase de țărm. Întreaga familie a fost uluită. Deși auzisem zvonuri, nu ne așteptam ca războiul să vină atât de repede. În timp ce ne jucam cu valurile, SUA au găsit o scuză pentru a provoca incidentul din Golful Tonkin. Așa că războiul a izbucnit oficial în Nord. Nu mă așteptam ca aceasta să fie ultima ieșire cu toți membrii familiei mele. Războiul ne-a invadat familia cu toată suferința, atât la propriu, cât și la figurat. Au fost zile lungi de evacuare, căderi de bombe, despărțiri, pierderi...”, își amintea dna Hien Tram.

Doi ani mai târziu, tot în mijlocul verii, tânăra doctoriță Dang Thuy Tram și-a trimis în jurnal bătăile sfâșietoare ale „dorului ei după iubitul din prima linie”: „Au trecut patru ani, nu voi uita niciodată momentele acestei zile pe vechiul drum. Era o zi de vară cu vânt... și ce altceva, draga mea? Era oare flacăra iubirii care era și ea alimentată de acel vânt ca să ardă puternic...” (7 iulie 1966).

Đặng Thùy Trâm và những mùa hè định mệnh: Đớn đau và đẹp đẽ!- Ảnh 3. — Colegii lui Thuy și Fred stau împreună în vechea sală de clasă de la școala Chu Van An, august 2005

Se auzea și sunetul tobelor în inima mea, pornind entuziasmată la zilele de pregătire pentru „mergerea la B”: „În această dimineață inima mea era entuziasmată, clocotea de ură, mândră de neamul nostru, crezând în victoria de mâine... Totul se agita în inima mea. La 5:15, unchiul a citit ordinul local de mobilizare. De aici, războiul patriotic a intrat într-o nouă fază. Am fost onorat să contribui puțin la această mare cauză revoluționară. Haideți să ne înrolăm în armată! Apelul îndeamnă de mult timp, dar astăzi există ceva mai serios, mai urgent: Haideți să ne înrolăm în armată, hotărâți să luptăm, hotărâți să obținem victoria finală! Da, suntem gata!” (17 iulie 1966).

Apoi, patru ani mai târziu, într-o altă zi fatidică de vară (22 iunie 1970), a căzut pe pământul eroic, unde zicala „Nu te arde, e foc acolo!” a devenit o poruncă a conștiinței, un ecou nesfârșit, bântuitor, dintr-o vară arzătoare, frumoasă spre dureroasă, dureroasă și frumoasă!

Numele persoanei a devenit numele țării

„La cea de-a 55-a aniversare a sacrificiului doamnei Dang Thuy Tram, provincia Quang Ngai a luat o decizie foarte înțeleaptă: a numit două comune din Ba To după Dang Thuy Tram, care tocmai fusese unită. Știm că, conform obiceiurilor satelor vietnameze din cele mai vechi timpuri, cei numiți «predecesori», cei care contribuiseră la sat, își aveau satul numit după ei. Acum, doamna Thuy Tram a devenit o astfel de predecesoare, o persoană care a contribuit la dezvoltarea iubirii pentru popor, a iubirii pentru țară, a iubirii pentru patrie și care s-a sacrificat pentru acele iubiri nobile.”

Și cred, sper, cine știe, că râul Lieng care curge prin Ba To va fi numit într-o zi „Râul Dang Thuy Tram”. Dacă există pământ, trebuie să existe un râu, pentru că râul va îmbogăți pământul, râul este cea mai frumoasă imagine a unui pământ. Râul Dang Thuy Tram...” ( poetul Thanh Thao )

Sursă: https://thanhnien.vn/dang-thuy-tram-va-nhung-mua-he-dinh-menh-don-dau-va-dep-de-185250616094204717.htm