Pe vastele pante verzi ale munților din comuna Chau Que, există un sunet care nu aparține vântului, nu aparține pârâului, ci este sunetul flautului „cúc kè” - un instrument muzical ciudat care se aude doar atunci când artistul respiră pe nări, în loc să sufle cu gura ca un flaut normal. Acel ton este atât profund, înalt, cât și plin de suflet, precum chemarea marii păduri, purtând sufletul cultural al poporului Xa Pho, trecând în liniște prin timp, trecând din generație în generație.
Drumul care ne ducea spre satul Ngoi Nhay, comuna Chau Que, era ca o fâșie de mătase șerpuind prin vasta pădure. De ambele părți ale drumului, dealurile de scorțișoară continuau strat după strat, emanând o aromă puternică, ușor picantă, în vânt. Parfumul de scorțișoară pătrundea în respirație, în haine și chiar în entuziasmul celor care căutau urmele culturale străvechi ale grupului etnic Xa Pho.
Într-o căsuță din mijlocul satului, Merituoasa Artizană Dang Thi Thanh ține în mână un flaut de bambus și îi îndrumă cu blândețe pe câțiva tineri să cânte la el. Când sosesc oaspeții, artista în vârstă de aproape 70 de ani îi întâmpină cu entuziasm. Arătând spre tinerii care învață să cânte la flaut, dna Thanh a spus: „Astăzi este weekend, avem liber de la serviciu și școală, așa că niște copii au venit la mine acasă să cânte și să învețe să cânte la flaut. Sunt foarte fericită că copiilor le place în continuare să învețe așa. Dacă tuturor tinerilor de astăzi le place așa, sunetul flautului poporului Xa Pho nu se va pierde niciodată.”
Apoi ne-a condus mai aproape de grupul de tineri care exersau la flaut. Fiecare respirație, fiecare mișcare a mâinii ei era lentă, dar precisă și delicată. Zâmbea, își înclina din când în când capul pentru a asculta ritmul, apoi ajusta ușor pentru fiecare persoană: „Pentru a face ca flautul să sune în ritmul potrivit, trebuie să știi să-ți reglezi respirația, să te concentrezi asupra nărilor, nu asupra gurii. Ai răbdare, sunetul flautului îți va urma respirația, îți va urma sufletul pentru a rezona.”
Urmând instrucțiunile dedicate ale bunicii, excelenta meșteșugără, fiecare tânăr a fredonat ritmul, și-a pus mâinile pe flaut și a urmărit cu atenție fiecare gest. Primele sunete de flaut încă tremurau, ciripind ca o pasăre care își cheamă perechea, dar sub îndrumarea bunicii, au rezonat treptat clar, clar, curgând precum un pârâu care curge pe versantul muntelui. Când au reușit să sufle în ritm, grupul de tineri a râs zgomotos, ochii sclipind de entuziasm.
În trecut, tribul Xa Pho mergea adesea pe câmp toată ziua și adesea era nevoit să doarmă peste noapte în mijlocul pădurii. În nopțile liniștite și întunecate, se auzea doar sunetul vântului care bătea prin găurile din bambusul uscat, acel sunet amestecat cu sunetul frunzelor și sunetul pârâului care curgea ca o piesă muzicală. De acolo, tribului Xa Pho i-a venit ideea de a face flautul de bambus „cuc ke”. Flautul de bambus „cuc ke” al tribului Xa Pho are o singură gaură și trebuie să se folosească respirația prin nări pentru a crea un ritm unic, așa că este foarte dificil de suflat, dar atunci când este suflat, este foarte moale și aerisit.
Dna Thanh a explicat în continuare: „Pentru a avea un flaut standard, trebuie să știi cum să alegi bambusul. Oamenii Xa Pho colectează bambus doar din septembrie până în decembrie, absolut nu în primele luni ale anului, deoarece în acea perioadă bambusul este adesea tânăr și predispus la termite. După ce este selectat, bambusul trebuie uscat bine înainte de a fi perforat la capăt pentru a fi suflat. Sunetul depinde în întregime de modul în care este prelucrat, de uscăciunea bambusului și de respirația persoanei care suflă. Dacă nu ești atent de la început, sunetul nu va rezona așa cum dorești.”
Încredințându-se unor povești vechi, flautul din mâna doamnei Thanh a răsunat brusc, blând și emoționant, răspândindu-se în toată căsuța din mijlocul pădurii de munte de dimineață. Sunetul a pătruns în fiecare colț al casei, amestecându-se cu foșnetul frunzelor din curte, ciripitul păsărilor și bolborosul pârâului în depărtare. Când flautul s-a oprit din cântat, ea și-a păstrat privirea pasională, ochii strălucind de mândrie și de o dragoste profundă pentru arta tradițională a poporului ei.
În acel moment, Dang Van Trung din satul Ngoi Nhay - unul dintre tinerii care învățau să cânte la flaut, a zâmbit ușor și a spus: „Îmi place să cânt la flaut pentru că este identitatea culturală a poporului meu. În zilele obișnuite de la serviciu, în weekenduri sau în timpul liber, îmi invit prietenii să învețe să cânte la flaut cu mine. La început, a fost foarte dificil, a trebuit să exersez respirațiile adânci, ținerea respirației și reglarea ritmică a respirației. Dar când suna flautul, mă simțeam ca și cum m-aș fi pierdut în munți și păduri, auzind sunetul vântului și al frunzelor. A fost cu adevărat magic.”
Așezată lângă el, tovarășa Trieu Dinh Khai - șefa Departamentului de Cultură și Societate al comunei Chau Que - a ascultat în liniște, apoi a împărtășit încet: „În prezent, în comună există 268 de gospodării Xa Pho cu 1.007 persoane; concentrate în principal în satul Ngoi Nhay, cu 156 de gospodării. În fiecare an, pentru a păstra și promova cultura tradițională a grupurilor etnice în general și a grupului etnic Xa Pho în special, comuna organizează în mod regulat acțiuni de propagandă pentru a crește gradul de conștientizare a oamenilor. În special pentru arta suflării în flaut a poporului Xa Pho, comuna a organizat un curs pentru a instrui peste 20 de persoane sub îndrumarea Artizanei Meritorii Dang Thi Thanh.”
Părăsind satul Ngoi Nhay spre sfârșitul după-amiezii, sunetul blând, dar rezonant al flautului, răsună de-a lungul vastelor pante verzi ale munților, ca și cum ar transmite inima artizanului, a tinerei generații care continuă tradiția. Cu dragostea și dăruirea unor oameni precum Merituoasa Artizană Dang Thi Thanh și tânăra generație de oameni Xa Pho din comuna Chau Que, cu siguranță acel sunet va fi păstrat, răspândit și se va armoniza cu ritmul vieții comunității și cu respirația vremurilor.
Prezentat de: Thanh Ba
Sursă: https://baolaocai.vn/tieng-sao-mui-cua-nguoi-xa-pho-post887468.html
Comentariu (0)