Prietenia chiliană prin poezie în memoria lui Tran Dang Khoa

La o poezie scrisă de un tânăr chilian despre Vietnam în 1968, poetul Tran Dang Khoa - pe atunci în vârstă de doar 10 ani - a răspuns cu o poezie adresată cuiva pe care nu-l cunoscuse niciodată. Aproape 60 de ani mai târziu, el a povestit acea întâmplare specială la lansarea seriei de cărți pentru copii chiliene „Papelucho”, alături de amintiri profunde despre țara și oamenii din Chile - un loc pe care l-a numit „incredibil de frumos, atât de curat încât chiar și atunci când ștergi strada cu un prosop, nu vei vedea praf”.

La ceremonia de anunțare oficială a celebrei serii de cărți pentru copii din Chile „Papelucho” din Vietnam, pe 24 iunie, poetul Tran Dang Khoa, fost vicepreședinte al Asociației Scriitorilor din Vietnam , a ținut un discurs emoționant, nu doar despre literatura pentru copii și cultura lecturii, ci și o poveste atemporală despre prietenie, poezie și legătura dintre popoarele vietnamez și chilian.

„Am cunoscut Chile când eram copil. Când Vietnamul era încă în război, prietenii chilieni erau cu noi. Știam sute de poezii ale lui Pablo Neruda și îi iubeam poezia”, a început domnul Khoa.

Poetul Tran Dang Khoa vorbește la ceremonia de anunțare oficială a seriei de cărți pentru copii „Papelucho” care va ajunge în Vietnam, 24 iunie 2025. (Foto: Dinh Hoa)

El a spus că în 1968, când avea doar 10 ani, a citit o poezie intitulată „O scrisoare deschisă către Vietnam” scrisă de o tânără chiliană - Miraya Hilimet, pe atunci în vârstă de 15 ani, care locuia în Santiago. Poezia a fost publicată în ziarul Thieu Nien Tien Phong nr. 524, ceea ce l-a emoționat atât de mult pe tânărul Tran Dang Khoa încât a memorat-o și a păstrat-o până în ziua de azi.

Poezia spune:

Vietnam

Frumos ca un pârâu limpede

Inimă roz sângerândă

Din cauza vieții tale

Dureros din cauza bombelor și gloanțelor

…

Vietnam! Iubit Vietnam!

Sunt departe

Încă aproape unii de alții, luptătorii

Am strigat de disperare

Întreaga lume țipă

Gratuit

Fericit

Pentru Vietnam...

Ulterior, băiatul Tran Dang Khoa a scris poezia „Prietenului meu Chile” ca răspuns, exprimându-și profunda afecțiune pentru prietenul său îndepărtat, inclusiv următorul pasaj:

Nu te-am întâlnit niciodată,

Dar ascultând poeziile tale îmi tresaltă inima…

Îmi iubești țara

În pârâu, cerul și norii sunt albaștri

Iubesc mulți prieteni mici și blânzi

Zâmbetul s-a deschis, ochii cerului albastru…

„Îmi amintesc că până acum, poezia aceea a fost tipărită și retipărită în colecțiile mele de poezie de 168 de ori. El este cu 5 ani mai în vârstă decât mine. Eu am acum aproape 70 de ani, el probabil are în jur de 75. Deși nu ne-am întâlnit niciodată, prin poezie, se pare că suntem prieteni de mult timp”, a împărtășit poetul Tran Dang Khoa.

De asemenea, a vorbit despre vizita sa în Chile, acum mai bine de un deceniu, o călătorie pe care a numit-o „diferită de orice alt loc în care am fost vreodată”. După ce a vizitat 46 de țări, Tran Dang Khoa a afirmat că nicio țară nu a lăsat o impresie atât de puternică precum Chile. „Este o țară incredibil de frumoasă. Orașul este atât de curat încât simți că poți șterge strada cu un prosop și să nu vezi praf. Fiecare casă are un coș cu flori afară, iar lucrul special este că nicio casă nu este la fel cu o alta”.

În timpul acelei călătorii, a vizitat casa poetului Pablo Neruda - care a fost ambasador, activist cultural și monument poetic al Chileului. El a povestit că, atunci când Neruda a murit în 1973, poporul chilian s-a ridicat în picioare pentru a citi poezii de rămas bun, scandându-i numele: „Pablo Neruda - prezent!”, ca simbol nemuritor al spiritului național.

Vorbind despre seria „Papelucho” a scriitoarei chiliene Marcela Paz, poetul Tran Dang Khoa a apreciat foarte mult calitatea și longevitatea operei: „Aceasta este o carte publicată în anii 1930, dar până acum este încă foarte atractivă, la fel de nouă ca și cum abia ar fi fost scrisă. Este un lucru minunat.”

Din propria experiență, după ce scrisese poezii pentru ziare pe când avea doar 8 ani, el afirma: „A scrie pentru copii este foarte dificil. Scriitorii trebuie să înțeleagă atât copiii, cât și adulții. O operă adevărată este una pe care copiii o citesc cu plăcere, iar adulții o citesc cu plăcere. În fiecare copil există un adult în devenire și în fiecare adult există un copil care nu îmbătrânește niciodată.”

El a subliniat în special factorul de atractivitate - o condiție prealabilă pentru ca literatura pentru copii să se poată răspândi. Potrivit lui, „Papelucho” este o operă care îndeplinește pe deplin această cerință: „Cartea este atractivă la fiecare pagină, cu multe detalii umoristice, inteligente și imprevizibile. Dar ceea ce este mai valoros este faptul că lecțiile sunt transmise cu blândețe, absorbite de copii ca jocuri, activități normale, fără a crea sentimentul că li se ține o lecție.”

Deși povestea a avut loc în Chile acum aproape un secol, pentru el, „Papelucho” este încă apropiată de copiii vietnamezi de astăzi: „Citirea ei nu pare ciudată, dar când o închid, cititorii recunosc clar personalitatea, frumusețea și cultura Chilelor care apar în fiecare pagină a cărții.”

Poetul Tran Dang Khoa și-a exprimat dorința de a consolida cooperarea în traducerea și publicarea literaturii pentru copii dintre Chile și Vietnam, pentru a oferi cititorilor opere unice din cele două culturi.

„Nu doar Miraya Hilimet, Marcela Paz sau Pablo Neruda, cred că există mulți alți scriitori chilieni care așteaptă să fie prezentați cititorilor vietnamezi. Dimpotrivă, sperăm și noi ca literatura vietnameză pentru copii să ajungă la copiii chilieni și la întreaga lume. Prin literatură, ne înțelegem mai bine. Iar în prietenia dintre națiuni, înțelegerea reciprocă este cea mai solidă temelie”, a subliniat el.

Sursă: https://thoidai.com.vn/tinh-ban-chile-qua-tho-trong-ky-uc-tran-dang-khoa-214424.html