Profesor asociat, Dr. Dinh Hong Hai și povestea identității vietnameze în perioada integrării

La începutul noului an, ziarul TG&VN a avut o conversație interesantă cu profesorul asociat, Dr. Dinh Hong Hai - șeful Departamentului de Antropologie Culturală, Facultatea de Antropologie (Universitatea de Științe Sociale și Umaniste), despre povestea identității vietnameze în perioada integrării.

Muncitorii au folosit biciclete pentru a participa la campania Dien Bien Phu. (Sursa: VNA)

Cu mulți ani de cercetare în antropologia culturală, profesorul asociat Dr. Dinh Hong Hai consideră că, atunci când absoarbe cultura occidentală și multe alte elemente culturale în perioada de integrare, vietnamezii trebuie să realizeze cine sunt, cum ar trebui să fie, cum ar trebui să „separăm răul de bine”... Aceasta este calea de a găsi identitatea vietnameză.

„Ce este identitatea vietnameză?” nu este o întrebare nouă, a fost discutată de nenumărate ori în multe locuri, pe multe forumuri. Care este părerea dumneavoastră?

În opinia mea, atunci când vorbim despre identitatea vietnameză, vorbim despre aspectele centrale ale culturii vietnameze. Cultura are aici două elemente: indigenă (tradițională) și integrată. Prin urmare, pentru a răspunde la întrebarea „ce este identitatea vietnameză”, trebuie să înțelegem cele două elemente culturale de mai sus.

Când vorbim despre cultura vietnameză (care, de fapt, are o tradiție de mii de ani), a specifica care este acea tradiție nu este la fel de ușor ca atunci când ne uităm la spiritul samurai din cultura japoneză sau la elementul religios din cultura indiană...

În ceea ce privește cultura vietnameză, cred că cea mai potrivită explicație este punctul de vedere al profesorului Tran Quoc Vuong, când a spus că cultura vietnameză este „o cultură aflată la răscruce”. Este o cultură care a integrat și a acceptat atât cultura orientală, cât și pe cea occidentală. Toate aceste elemente au fost absorbite de poporul vietnamez.

Totuși, o altă caracteristică importantă a poporului vietnamez atunci când acceptă elemente culturale din exterior este aceea că aproape totul este modificat pentru a se potrivi culturii vietnameze. Modificarea de aici creează ceva pur vietnamez, deși conține culturi chineze, indiene și occidentale, dar elementul final rămâne tot cultura vietnameză.

De exemplu, iau imaginea Nghe-ului din cultura vietnameză. Unii îl numesc leu, alții câine, dar, de fapt, este un Nghe – un animal fictiv. La fel ca dragonul și unicornul din cultura chineză, atunci când este introdus în Vietnam, acesta combină multe elemente pentru a crea o mascotă unică a poporului vietnamez.

Profesor asociat, Dr. Dinh Hong Hai.

Prin urmare, himera este complet vietnameză, diferită de leul din China sau India. În special, atunci când este vietnamizat, acest animal are caracteristici artistice vietnameze. Astfel, arta populară vietnameză este cea care creează frumusețea himerei.

Un alt exemplu, când vizităm Muzeul Revoluției din Vietnam, putem vedea un artefact, bicicleta Dien Bien. De fapt, acea bicicletă era folosită foarte frecvent în cultura agricolă a Vietnamului. Oamenii pot căra tone de mărfuri cu o astfel de bicicletă, dar occidentalilor nu le vine să creadă asta. Mai ales, în timpul campaniei Dien Bien Phu, soldații și milițienii au cărat și ei mărfuri pe terenuri foarte accidentate și periculoase.

Așa a devenit un produs al culturii occidentale un simbol al culturii vietnameze. Bicicleta obișnuită a fost vietnamizată într-o bicicletă care poate fi găsită doar în Vietnam.

În era integrării, ne reamintim adesea unii altora să „integrăm, dar nu să ne dizolvăm”. În opinia dumneavoastră, de ce nu ar trebui să ne pierdem identitatea?

În domeniul nostru avem sintagma „schimbare culturală”. Aceasta este o regulă pe care nu o putem evita, deoarece, pe măsură ce istoria se schimbă, și cultura se schimbă și, bineînțeles, cultura fiecărei epoci se schimbă în consecință.

Cu astfel de reguli, important este cum se vor adapta oamenii. „A te integra fără a te dizolva” înseamnă a păstra caracteristicile culturii sau a păstra cultura tradițională. Orice națiune trebuie să păstreze acest lucru, așa cum spunea profesorul Hoang Tuy, „a pierde cultura înseamnă a pierde totul”.

Factorul de „filtrare a noroiului” în cultură este de a absorbi noul, de a onora vechiul și de a combina pentru a crea ceva unic.

Poate fi comparat cu modul în care se adaptează alte națiuni. De exemplu, spiritul Bushido japonez este încorporat în produsele tehnologice. Transparența și calitatea înaltă a produselor japoneze sunt răspunsul la acest spirit, ceea ce înseamnă că au creat o nouă valoare culturală în noul context.

Așadar, pentru a păstra identitatea și a crea noi valori, la ce trebuie să se concentreze poporul vietnamez, în special tânăra generație, domnule?

Cel mai important lucru, așa cum spunea Phan Chu Trinh acum mai bine de 100 de ani, în scurta sa lucrare Chi bang hoc.

În acea vreme, Phan Chu Trinh a văzut că slăbiciunea națiunii noastre era lipsa educației.

Prin urmare, dacă tinerii de astăzi vor să progreseze, trebuie să învețe lucruri noi și bune nu doar în știință și tehnologie, ci și în culturile altor țări.

Așa au devenit japonezii și coreenii dragonii și tigrii Asiei. Vietnamul își dorește să se dezvolte doar în calea lui Phan Chu Trinh: Mai bine să studiezi. Lucrurile pe care le-a menționat, cum ar fi „Iluminează poporul, întărește spiritul poporului, îmbunătățește traiul poporului” se bazează, de asemenea, pe fundamentul studiului ca prim factor.

Activități de promovare a culturii vietnameze în Franța. (Foto: Hoang Trang)

În opinia dumneavoastră, care sunt punctele forte ale vietnamezilor în perioada de integrare?

Văd unii oameni spunând că vietnamezii sunt inteligenți, dar există și oameni care nu recunosc acest lucru.

Un aspect notabil este faptul că, în anumite circumstanțe, vietnamezii au un spirit foarte puternic de a depăși dificultățile. De exemplu, în război sau în perioade dificile, vietnamezii le pot depăși datorită acestui spirit.

Nu e ușor să găsești un cuvânt care să descrie cu exactitate această calitate, dar cred că aceasta este puterea vietnamezilor.

Deci, care este slăbiciunea vietnamezilor?

Vietnamezii au o slăbiciune, aceea că atunci când au succes, tind să se „culmineze pe lauri”, iar lipsa de unitate este, de asemenea, o caracteristică destul de evidentă.

Fiecare vietnamez trebuie să își cunoască punctele forte și punctele slabe pentru a-și dezvolta potențialul și a-și controla limitele.

Având în vedere că am locuit o perioadă în SUA, puteți să ne împărtășiți experiența dumneavoastră despre cum să creșteți copiii pentru a păstra identitatea vietnameză?

Iată o mică poveste. Când copilul meu era la grădiniță în SUA, clasa era foarte diversă, cu elevi de diverse naționalități. Copilul meu era prieten foarte apropiat cu un copil evreu.

Într-o conversație cu prietenul său, l-am întrebat ce limbă vorbește acasă și a spus că vorbește ebraică acasă, în timp ce engleza se vorbește la ore și că a învățat și spaniolă.

Aceasta demonstrează faptul că poporul evreu și-a păstrat identitatea în ceea ce privește limba, cultura și religia. Aceasta este o experiență pentru părinții vietnamezi care locuiesc în străinătate!

Sursă: https://baoquocte.vn/pgs-ts-dinh-hong-hai-va-cau-chuyen-ve-ban-sac-viet-thoi-hoi-nhap-260139.html