Împăratul Bucuriei al lui Ocean Vuong: Cum te pot ajuta?

Ocean Vuong - Ảnh 1. — Scriitorul Ocean Vuong și câinele său Tofu acasă în Massachusetts, SUA - Foto: Aram Boghosian/ Pentru The Times

După succesul volumului de poezie „Cerul nopții cu răni de ieșire” , Ocean Vuong a început să câștige faimă ca poetă.

În 2019, Vuong a lansat în SUA romanul „On Earth We're Briefly Gorgeous”. Cu acest roman de debut, Ocean Vuong a fost recunoscută ca o autoare strălucită a literaturii americane contemporane.

Așadar, când Vuong și-a anunțat următorul roman, Împăratul bucuriei , publicul american l-a considerat unul dintre cele mai așteptate romane ale anului 2025.

Undeva, chiar acum, oamenii stau la coadă să fie hrăniți. Iar chelnerii lor, stăpâni doar pe un tejghea din oțel inoxidabil și un teritoriu plin de firimituri, stau în fruntea rândului, spunând iar și iar: „Cum vă pot ajuta?”

Împăratul Bucuriei, p. 551

Romanul ambițios

Lansată oficial în SUA în mai 2025, după mai bine de trei luni, traducerea vietnameză a cărții Împăratul bucuriei a apărut în Vietnam, într-un ritm rapid de publicare, stârnind interesul cititorilor, în special pentru o stea în ascensiune precum Ocean Vuong.

Traducerea vietnameză realizată de traducătorul Tran Khanh Nguyen menține „tonul” lui Ocean Vuong care a apărut în „O privire de strălucire în lumea umană”.

Împăratul bucuriei moștenește temele care au apărut în romanele sale anterioare, dar este o moștenire care a fost dezvoltată. Vuong a spus odată într-un interviu acordat presei occidentale că, dacă Împăratul bucuriei ar fi primul său roman, i-ar fi greu să finalizeze opera. Nu este o exagerare.

Împăratul Bucuriei este mult mai complex decât O Privire de Glorie în Lumea Umană. Sistemul de personaje este, de asemenea, mai numeros, cu multe personaje secundare care participă la scena americană modernă, unde „visul american” s-a sfărâmat în mii de bucăți care se împrăștie precum ploaia de toamnă peste viețile oamenilor.

Erau oameni din întreaga lume care veniseră în America în momente diferite, mânați de motive diferite, iar acum împreună erau martorii ultimei „străluciri de lumină” a ceea ce nu fusese doar un vis, ci un far care îi chema pe oameni spre „țara făgăduinței”.

Precum lumina albastră, atât reală, cât și ireală, de peste golf, care odinioară a adăpostit credința lui Gatsby în Marele Gatsby. Sau precum personajul din romanul America al lui Franz Kafka, care a văzut pentru prima dată Statuia Libertății în portul New York cu „brațul ei în care mânuia sabia parcă tocmai ridicat și aerul liber suflând în jurul corpului ei” (traducere de Le Chu Cau).

Deși statuia Zeiței ține de fapt o torță, nu o sabie, haloul sclipitor al visului încă strălucește, deși nu suficient cât să facă acea lumină suficient de eternă pentru a ilumina East Gladness, Connecticut, în secolul XXI.

La mijlocul acelui secol, un tânăr de origine vietnameză a întâlnit o femeie lituaniană aflată în pragul morții. Unul bătrân și unul tânăr, au devenit unul sprijin celuilalt, încălzindu-se reciproc, aprinzând o mică bucurie într-un loc lipsit de bucurie, chiar dacă se aflau în tărâmul bucuriei (gladness în engleză înseamnă bucurie).

Râsete și lacrimi

Bucurie, sau mai degrabă umor, este ceea ce Ocean Vuong a vrut să aducă în cel de-al doilea roman al său.

Într-o oarecare măsură, Vuong reușește să stârnească râsul, mai ales în interacțiunile dintre personajele din poveste. Referințele la cultura populară americană fac spațiul să prindă viață odată cu pulsul vremurilor, chiar dacă pulsul este oarecum lent.

Autorul aduce praful orașului în scrisul său, echilibrând asprimea și praful vieții urbane cu sensibilitatea delicată a unui suflet plin de dor, dar cufundat într-o dispoziție mohorâtă.

În Împăratul bucuriei , oboseala tinereții se ciocnește cu oboseala bătrâneții, oboseala Americii moderne, cu oamenii ei aflați la bază, luptând să mențină un nivel de viață de bază. Cum te pot ajuta?

Cum ne putem ajuta reciproc? La fel cum bătrâna lituaniană cu demență i-a salvat viața tânărului vietnamez. Și felul în care tânărul a ajutat-o, a devenit bastonul ei, a devenit mintea ei.

Povestea nu are un final în vedere

În Împăratul bucuriei, putem găsi multe elemente autobiografice similare cu cele din O scurtă licărire de lumină în lume.

Există astfel de scriitori în lume, care spun neobosit aceeași poveste iar și iar. În cazul lui Ocean Vuong, este o poveste despre origini, despre credință, despre melancolia singurătății tinereții.

O licărire din mine strălucește în lumea mai intimă. Împăratul Bucuriei este universal, o poveste mai „americană”.

America pe care o întâlnim în povestirile scurte ale lui Raymond Carver este plină de personaje obișnuite, chiar banale, și chiar și în acea viață banală, viața nu este chiar ușoară.

Personajul principal din Împăratul Veseliei este Hai, o referință directă la Ocean Vuong.

Este încă o relație conflictuală cu mama. O relație între oameni care se iubesc și se rănesc reciproc. Conform celor spuse de Ocean Vuong, el este o persoană care studiază budismul. Din acest detaliu, avem o altă perspectivă asupra Împăratului Bucuriei .

Hai este atât Ocean, cât și nu Ocean, desigur. Dar Hai poate fi marea vieții, marea suferinței, unde oamenii se rostogolesc în abis în căutarea a ceva de neimaginat, fără nume, ceva care să-i țină pentru totdeauna în această lume , să continue să caute, să continue să meargă în ciuda numeroaselor lor temeri.

Frica pe care Hai o poartă în sine și i-o confesează mamei sale într-o scenă suprarealistă, ca un delir. „Mi-e atât de frică, mamă!”, de ce îi este frică? Îi este frică de viitor pentru că „e atât de mare”.

Romanul Împăratul Bucuriei este, așadar, plin de tristețe, dar nu și de disperare. După cum i-a spus mama lui Hai în somn: „Asta pentru că ești încă prea tânăr. Încet, încet, se va micșora. Dar nu te teme de viață. Viața e frumoasă atunci când facem lucruri bune unul pentru celălalt.”

Lucruri bune, precum cele pe care le-a făcut bătrâna lituaniană pentru Hai, așa cum le-a făcut Hai pentru ea. Pentru că suntem doar „oameni blânzi, simpli, care trăiesc o singură dată” într-o „momentă de strălucire în această lume”.

Ocean Vuong s-a născut în 1988. În 1990, a imigrat în Connecticut împreună cu familia sa. În 2017, a câștigat Premiul de Poezie T.S. Eliot.

În 2019, a câștigat o bursă MacArthur din partea Fundației MacArthur. Scrie atât poezie, cât și proză. Romanul Împăratul bucuriei este cea mai recentă lucrare a sa.

HUYNH TRONG KHANG

Sursă: https://tuoitre.vn/hoang-de-xu-gladness-cua-ocean-vuong-toi-co-the-giup-gi-cho-ban-20250904094155389.htm