Persoană celebră din cele șase provincii din Sud: Tran Phong Sac, un excelent învățător de sat

În cartea Tan An în trecut (publicată în 1972), autorul Dao Van Hoi a scris: „Cu zeci de ani în urmă, puțini oameni nu cunoșteau numele savantului confucianist Tran Phong Sac, traducător a zeci de povești chinezești”.

Celebrul traducător

„În acel an, eram elev la Școala Provincială Tan An. În fiecare seară, după cină, eu și frații mei ne făceam temele și studiam până la ora 8. Apoi, tatăl nostru scotea o carte de Tran Phong Sac pe care tocmai o împrumutase în acea după-amiază. Eu și frații mei citeam pe rând, iar toată familia se întindea să asculte. Au venit și vecinii să asculte, iar ora 10 era când am stins luminile și ne-am dus la culcare”, a spus domnul Hoi.

De asemenea, conform autorului Dao Van Hoi, înainte de 1918, cea mai mare vacanță școlară începea la sfârșitul lunii decembrie a calendarului solar și se relua în martie a anului următor. Cu excepția clasei întâi (acum clasa a V-a) care se pregătea pentru examenul de școală primară, restul elevilor din clasa a doua și mai mici, directorul școlii ignora vacanța și îi lăsa pe profesori și elevi să ia o pauză de la mijlocul lunii decembrie înainte de a merge acasă pentru a se pregăti pentru Tet. Într-o clasă de treizeci sau patruzeci de elevi, doar câteva zeci mergeau la școală pentru formalități și, dimineața devreme, profesorul le cerea să scrie un eseu dictat, să citească câteva lecții de franceză și vietnameză. După-amiaza, profesorii alegeau câțiva elevi din clasă care puteau citi fluent vietnameza și apoi citeau pe rând povești chinezești de Tran Phong Sac.

Cele două povești „Tiet Dinh San cucerește vestul” și „Anh hung nao tam mon giai” au fost traduse de Tran Phong Sac (1872 - 1928) - FOTO: HOANG PHUONG

FOTO: HOANG PHUONG

Mulțumită bunilor chinezi Traducerile lui Tran Phong Sac erau foarte bune pentru că avea suflet de poet. Ocazional, el insera în traducere și o poezie în octavă sau cătren care suna plăcut urechii. De exemplu, în cartea Phong Than , el încheia prefața cu patru versuri de poezie, astfel: „ Noaptea lui Tran Trieu este clară și calmă, câte momente au trecut / Interpretarea lui Phong Than explică sentimentul occidental / Frumusețea, talentul și regulile sunt pe deplin afișate / Scrise pentru a sfătui și a îndeplini această dorință ”. Primele patru cuvinte din cele patru versuri de poezie au fost scrise de Tran Phong Sac.

La acea vreme, majoritatea povestirilor chinezești ale traducătorului Tran Phong Sac erau publicate de tipografia Joseph Nguyen Van Viet. În ziarul Phu Nu Tan Van (10 iulie 1930), la secțiunea de anunțuri urgente a proprietarului tipografiei J. Nguyen Van Viet se afla o reclamă: „Dacă cumpărați povestiri pentru a le citi, vă rog să cereți numele lui Tran Phong Sac, Nguyen An Khuong și Nguyen Chanh Sat, faimoșii traducători ai acestei regiuni sudice, pentru a nu face greșeli în povestiri și a nu face corecții incorecte.”

Amuzant pentru aspect

Vorbind despre aspectul fizic, autorul Dao Van Hoi și-a descris profesorul astfel: „Tran Phong Sac era urât, avea părul des, pielea închisă la culoare și se uita puternic la ochi. Când mergea să predea, purta o eșarfă decolorată, o tunică lungă și veche, o umbrelă neagră și pantofi foarte ponosiți.”

Anunț de la Editura J.Nguyen Van Viet: „Tran Phong Sac, Nguyen An Khuong și Nguyen Chanh Sat sunt traducători celebri în Sud” - FOTO: HOANG PHUONG

Indiferent de ploaie sau soare, continua să meargă de acasă la școală în fiecare zi, purtând mereu cărți în buzunarul interior. Pe atunci, guvernul l-a numit să predea Etică elevilor de la clasele a cincea până la a doua (clasele I și a IV-a acum). Elevii îl numeau profesorul „năzdrăvan” (moral) sau căpriorul de foc, pentru că la ore, dacă un elev era prea jucăuș, îi dădea o palmă aprinsă peste cap și un zero, ceea ce elevii de atunci numeau... ou de rață stricat!

Tran Phong Sac era tăcut și nesociabil. În pauze, profesorii se adunau să stea de vorbă, în timp ce el stătea singur în clasă citea. La aproape 40 de ani, s-a căsătorit cu o fată de la țară. Casa lui se afla în cătunul de la răscruce, satul Binh Lap (acum orașul Tan An, Long An ). În fața casei sale se afla un gard de lemn, pe care l-a văruit și a scris caractere chinezești pe toate scândurile de lemn. În 1916, cătunul de la răscruce a fost lovit de un incendiu, care a mistuit sute de case. Casa lui era separată de un mic canal, așa că nu a fost afectată.

Luc Tinh Tan Van și Nong Co Min Dam sunt două ziare cu care domnul Tran Phong Sac colaborează adesea - FOTO: HOANG PHUONG

Conform autorului Vo Van Nhon, numele real al lui Tran Phong Sac este Tran Diem, născut în 1872. În 1902, a colaborat cu ziarul Nong Co Min Dam al domnului Canavaggio , cu Luc Tinh Tan Van (1907) al lui Tran Chanh Chieu și și-a început activitatea de traducere și scriere. De asemenea, conform lui Vo Van Nhon, Nguyen An Khuong, Nguyen Chanh Sat și Tran Phong Sac au fost evaluați de ziarul Phu Nu Tan Van drept „traducători celebri ai Sudului, dintre care Tran Phong Sac a fost cel mai faimos traducător”. Numai Tran Phong Sac a tradus 29 de romane chinezești. Unele dintre romanele tipice pe care le-a tradus la acea vreme includ: Binh San Lanh Yen Toan Ca (1904), Tam Ha Nam Duong (1906), Phong Than Dien Nghia (1906), Tiet Dinh San Chinh Tay (1907), Thuan Tri Qua Giang (1908), Tay Du Dien Duen Nghia ) și (1910909)

A traduce cărți este pentru distracție.

Potrivit autorului Bang Giang, Tran Phong Sac are un total de 59 de cărți, dintre care este coautor a 11 lucrări. Pe lângă traducerea de povestiri chinezești, este și autorul a patru manuale de etică. Cu toate acestea, nu scrie și nu traduce cărți în scop lucrativ.

Editura Pham Van Cuong prezintă o serie de povestiri traduse de Tran Phong Sac - FOTO: HOANG PHUONG

Poate de aceea, în ciuda unei averi uriașe în cărți publicate, a rămas un profesor sărac toată viața. Elevul său, autorul Dao Van Hoi, a comentat cu amărăciune că era o persoană „care avea talent, dar nu avea viață, care și-a petrecut viața îmbogățind editura, nu avea surplus și a murit sărac”.

Se spune în popor că, deși nu știa să cânte la instrument, avea un talent special pentru a compune cântece bazate pe notele instrumentului. Pe lângă cartea Cam ca tan dieu , a compus numeroase piese cai luong ale căror teme erau extrase în mare parte din povești chinezești, cum ar fi: Dac Ky intră în palat, Khuong Hau suferă o nedreptate, Hang Vo își ia rămas bun de la Ngu Co, Nguyet Ha își caută soțul, Nguyet Kieu devine călugăr, Tram Trinh An, Quan Cong cade în Ha Bi, Tam Tang apare pe lume ... toate publicate de Xua Nay între 1927 și 1929. (va continua)

Sursă: https://thanhnien.vn/nhan-vat-noi-tieng-nam-ky-luc-tinh-tran-phong-sac-thay-giao-lang-xuat-sac-185250629220654145.htm