Artistul Poporului, Trung Duc, l-a dat odată drept profesorul Tran Van Khe pentru a „păcăli” Consiliul Artelor.

În comoara muzicii vietnameze, „Mergând la Pagoda Huong” este un cântec cu o viață foarte aglomerată, dar originea sa este extrem de misterioasă. A fost o vreme când mulți oameni încercau să găsească autorul care a compus faimoasa melodie din versurile lui Nguyen Nhuoc Phap, dar nu-l puteau găsi. Iar adevărul final i-a făcut pe toți... „să cadă pe spate”.

Melodie celebră, dar nu găsesc muzica originală.

Cântecul original „Mergând la Pagoda Huong” semnat de autorul Tran Van Khe. Fotografie preluată din ziarul Van Nghe.

În primul rând, poezia lui Nguyen Nhuoc Phap se numește „Pagoda Parfumurilor” și are 34 de strofe, într-o formă lungă de cinci cuvinte (fiecare vers are 5 cuvinte, 4 versuri/strofă). Potrivit scriitorului Nguyen Giang, la acea vreme, Nguyen Nhuoc Phap „iubea în secret” o tânără doamnă dintr-o familie nobilă, considerată pe atunci o „frumoasă a Hanoiului” (domnișoara Do Thi Binh, care locuia la adresa Nguyen Thai Hoc nr. 67, Hanoi ), așa că a compus această poezie pentru a o dărui „muzei” sale. În fiecare zi, Nguyen Nhuoc Phap trecea în liniște pe lângă Nguyen Thai Hoc nr. 67, sperând să o întâlnească pe fata visurilor sale. Din păcate, soarta crudă a făcut să moară prematur, la o vârstă foarte fragedă; talentul său era la apogeu, așa că atunci când a murit, nu o întâlnise pe domnișoara Do Thi Binh nici măcar o dată.

Într-o declarație cu Dan Viet , Dr. în Estetică, The Hung a spus că în 1991, când a fost însărcinat să producă numărul special al Festivalului Pagodei Huong pentru săptămânalul Van Nghe, avea nevoie cu ardoare de muzica originală a cântecului „Di choi Chua Huong” de Tran Van Khe, bazat pe poezia lui Nguyen Nhuoc Phap, pentru a o compara cu cântecul actual. Îndeplinind această sarcină, a bătut la ușa Asociației Muzicienilor din Vietnam pentru a cere acea muzică. Cu toate acestea, toți muzicienii responsabili au clătinat din cap în semn de „nu”.

Dr. de estetică. Hung în tinerețe. Fotografie: NVCC

„Încă îmi amintesc, muzicianul Hoang Van a ridicat din umeri și a dat ochii peste cap: «N-am mai văzut niciodată partitura aceea, deși am auzit-o de multe ori.» Un prieten care a simpatizat cu greutățile mele a arătat spre etajul doi al Asociației Muzicienilor și a spus: «Caută-l pe cântărețul Quoc Dong, cu siguranță va exista unul, dar dacă nu, ascultă din nou caseta cu notația muzicală.» O, Doamne! O melodie care urmează să fie tipărită pe coperta ziarului Literatură și Arte, dar cu muzică înregistrată, există un risc mare de a fi dat în judecată de autor.”

Am încercat să-l găsesc din nou pe cântărețul Quoc Dong și am primit următorul răspuns dur: „Niciodată. Motivul este că toți cântăreții își spun unii altora să cânte. Dacă te duci la muzicianul Nguyen Ngoc Oanh, s-ar putea să ai o șansă.”

O melodie îndrăgită de oameni, foarte emoționantă, a fost pusă în scenă cu atenție de televiziune și de Radio Vocea Vietnamului pentru ca milioane de ascultători și telespectatori să o urmărească și să o asculte; o reprezentație pe care orice trupă care vrea să fie populară trebuie să o aibă în programul său, dar nu există partituri. O poveste ciudată, dar adevărată!

Așa că am decis să merg la muzicianul Nguyen Ngoc Oanh. După ce a ascultat prezentarea mea despre ideea articolului, mi-a promis că mă va ajuta în termen de 24 de ore dacă o va găsi în „magazinul” lui de muzică... Și dacă o va găsi, își va exprima câteva opinii pentru a demonstra că melodia nu mai era aceeași cu cea actuală, chiar dacă numele autorului era încă... Tran Van Khe.

Conform programului, am bătut la ușă, domnul Oanh a strigat să-mi anunțe vestea bună că a găsit-o. În fața ochilor mei se afla partitura poemului lui Nguyen Nhuoc Phap, compusă de muzicianul Tran Van Khe. La sfârșitul partiturii se afla versul: „Versiunea poemului Mergând la Pagoda Huong publicată de Editura Tinh Hoa pentru a doua oară. Pe lângă versiunile obișnuite, existau și exemplare muzicale speciale marcate de la I la XX. De la I la X, toate aveau semnătura autorului și sigiliul vermilion TH, ca dar.”

Artistul Poporului Trung Duc la apogeul său. Foto: TL

Se pare că melodia originală „Di choi Chua Huong” este reală. Dar, în comparație cu melodia populară de astăzi, este un „copiat și lipit”. Melodia a fost lansată acum aproape o jumătate de secol, când profesorul-doctor Tran Van Khe era încă student, un autor amator, putem înțelege tehnica stângace folosită atunci când compunem muzica pentru lunga poezie a lui Nguyen Nhuoc Phap.

Din punct de vedere muzical, atât începutul, cât și corpul cântecului sunt scrise în tonalitatea Fa major. Apoi se schimbă în tonalitatea minoră (Re minor) și se termină cu două fraze de deșert. Originalul este în tonalitatea majoră cu o indicație de timp de 3/4. Între timp, cântăreții care îl cântă astăzi sunt în tonalitatea minoră, pe ritmul Rumba Boléro (de obicei scrisă în măsura de 4/4).

Muzicianul Nguyen Ngoc Oanh a fost surprins pe scenă când a acompaniat un cântăreț care cânta această melodie. S-a întrebat și l-a căutat pe noul autor al acestei melodii și a aflat că era vorba de cântărețul Trung Duc.

El a întrebat de ce lucrarea nu a fost numită după el, ci după Tran Van Khe, Trung Duc a răspuns: „Pentru că am vrut ca lucrarea să aibă un loc în rândul maselor, de aceea am făcut-o așa la început. Abia când a fost popularizată m-am gândit la drepturile de autor.”

Așadar, după 49 de ani, cântecul „Mergând la Pagoda Huong” a fost compus din nou. Din fericire, redacția Van Nghe a primit lucrarea originală de la muzicianul Nguyen Ngoc Oanh, altfel, unde l-am găsi pe autorul Tran Van Khe în mijlocul acestui festival al Pagodei Huong?

Dr. de Estetică The Hung a adăugat că, după ce a aflat despre această poveste, poetul Tran Dang Khoa l-a sunat curios, dorind să afle cântecul compus de Tran Van Khe. Și a trebuit să pună melodia „Di choi Chua Huong” de autorul Tran Van Khe - artistul poporului Trung Duc „sonphe” - pentru ca fratele său mai mic să o asculte.

Artistul Poporului Trung Duc „îi datorează” scuze profesorului Tran Van Khe

Artistul Poporului Trung Duc i-a povestit lui Dan Viet că în 1980, pe când lucra la Teatrul Național de Muzică și Dans din Vietnam, a citit din întâmplare poezia „Pagoda Parfumurilor” de poetul Nguyen Nhuoc Phap. I-a plăcut atât de mult această poezie încât a început să compună muzică. După ce a terminat cântecul, l-a trimis Consiliului de Artă al Teatrului pentru aprobare, dar pentru că la acea vreme era doar cântăreț și nu muzician, nimeni nu i-a acordat atenție acestui cântec.

Artistul poporului Trung Duc a interpretat melodia „Mergând la Pagoda Huong” de multe ori. Foto: TL

Neacceptând faptul că piesa era ignorată, și-a asumat un risc și a semnat numele compozitorului Tran Van Khe (adică profesorul Tran Van Khe) și a trimis-o din nou. El a spus: „M-am gândit că oamenii nu vor crede că un cântăreț poate compune, așa că am folosit numele unei persoane celebre din industria muzicală, ceea ce era mai fezabil.” Într-adevăr, când au văzut numele Tran Van Khe, Consiliul Artelor a aprobat și a permis interpretarea imediat ce Trung Duc a cerut să interpreteze piesa.

„Plănuisem să mă întâlnesc cu profesorul Tran Van Khe și să-mi cer scuze pentru această îndrăzneală. Dar de atunci nu am mai avut ocazia să-l întâlnesc, iar acum și el a decedat”, a declarat artistul poporului Trung Duc.

În timpul vieții sale, profesorul Tran Van Khe nu l-a „da în judecată” pe artistul poporului Trung Duc. Și nimeni nu a spus că ar avea vreo opinie despre această compoziție. Se pare că nu a acceptat povestea de mai sus și a permis ca lucrarea să fie returnată autorului. Cu toate acestea, în prezent, există unele site-uri web care, atunci când postează melodia, atribuie în mod eronat autorul lui Tran Van Khe.

Potrivit Dr. The Hung, după ce a terminat de scris cântecul „Finding the Spirit Child for the Artist of People Trung Duc”, el și Artistul Poporului Trung Duc s-au întâlnit și au devenit frați apropiați. Chiar dacă Artistul Poporului Trung Duc era cu 5 ani mai tânăr decât el, oriunde mergea, îl considera mereu prietenul său apropiat. Ocazional, când aveau ocazia, se întâlneau și își aminteau de vremuri de demult.

Sursă: https://danviet.vn/nghe-si-nhan-dan-trung-duc-tung-mao-danh-giao-su-tran-van-khe-de-qua-mat-hoi-dong-nghe-thuat-20240919102859554.htm