Jurnal de călătorie al vechiului Saigon: Primele ranguri oficiale ale vietnamezilor

După ce au ocupat trei provincii din partea de est a Cochinchinei și au obținut recunoașterea dreptului curții Hue de a gestiona acest pământ prin tratatul Nham Tuat din 5 iunie 1862, colonialiștii francezi au început să înființeze organizații administrative și să numească funcționari pentru a conduce aparatul lor de guvernare.

Acest grup de oficiali includea nu doar francezi, ci și mulți vietnamezi care fuseseră recrutați de aceștia într-un mod special la acea vreme.

De partea franceză, în primele zile ale regimului colonial, persoana care deținea cea mai înaltă funcție avea un singur titlu, Commandant en chef (Comandant-șef), însoțit de un grad, de exemplu: Le contre-amiral, commandant en chef (Amiral-comandant șef). La 25 iunie 1862, președintele francez a semnat un decret prin care l-a promovat pe amiralul (Contre-Amiral) Louis Adolphe Bonard la gradul de vice-amiral și, în același timp, l-a numit „Gouverneur, Commandant en chef en Cochinchine” (Guvernator și comandant-șef în Cochinchine; Monitorul Oficial al Forței Expediționare Sudice - BOEC 1862, pagina 207). Atunci a apărut pentru prima dată în istoria regimului colonial din Vietnam titlul de „Guvernator al Cochinchinei”.

Petrus Truong Vinh Ky (1837 - 1898) a fost interpret pentru guvernul francez în 1863.

Sursa: Arnoux Hippolyte - Voyage de l'Egypte à l'Indochine

PRIMII INTERPREȚI ȘI ÎNREGISTRĂRI

Contrar opiniei populare, după preluarea controlului asupra provinciilor din sud-est, colonialiștii francezi nu au abolit imediat vechea organizare administrativă a dinastiei Nguyen. Prin ordinul nr. 11 din 13 decembrie 1861, amiralul Bonard l-a numit pe căpitanul de marină Boresse „Quan Bo” (adică Bo Chanh Su) temporar al provinciei Gia Dinh. În această perioadă, încă mai existau câțiva vietnamezi care dețineau poziții în sistemul mandarin al dinastiei Nguyen; Ton Tho Tuong era încă guvernatorul districtului Tan Binh, iar Nguyen Truc (sau Truc, deoarece documentul francez de numire nu folosea accente) era guvernatorul districtului Tay Ninh (documentul nr. 30 din 17 februarie 1863 - BOEC, pagina 296).

În același timp cu menținerea unui număr de funcționari vietnamezi, așa cum s-a menționat mai sus, Bonard a emis Directiva nr. 5 la 1 decembrie 1861, prin care a înființat un grup de funcționari nativi care lucrau pentru Franța, numiți Lettré (înregistrare) și Interprète (interpret), recrutați prin examen. Conform acestei directive, interpreții și funcționarii primeau salarii egale, prima clasă primind 30 de dong pe lună, a doua clasă 20 de dong pe lună, iar a treia clasă 10 dong pe lună.

Înregistrările lui Ton Tho Tuong, fotografie făcută la Paris în 1863

Sursa: Jacques Philippe Potteau

După cum știm cu toții, un interpret este o persoană specializată în traducerea limbilor străine (în acest caz, franceza) și invers, în timp ce un scrib este o persoană specializată în copierea cărților și ținerea evidențelor, la fel ca secretara din zilele noastre. Pe atunci, cele două funcții de interpret și scrib erau cunoscute de mulți oameni din Sud, exprimate în două cântece populare, care ulterior au devenit cântece de leagăn pentru mamele din Sud: Interpret, scrib, nu-ți păsa de argint, mărită-te cu argintar, poartă aur roșu pe mâini.

În iunie 1863, când misiunea lui Phan Thanh Gian a plecat din Hue spre Saigon pentru a se îmbarca pe o navă spre Franța și a cere răscumpărarea celor trei provincii estice ale Cochinchinei, Guvernoratul Cochinchinei a trimis și o misiune franceză formată din numeroși funcționari publici vietnamezi pentru a însoți misiunea și a o sprijini, inclusiv doi interpreți, Truong Vinh Ky și Nguyen Van San, și doi scribi, Ton Tho Tuong și Phan Quang Hieu. Aceștia au fost primii interpreți și scribi care s-au alăturat rândurilor funcționarilor publici recrutați și plătiți de coloniștii francezi.

District , Prefectură și Guvernator

La mijlocul anilor 1860, guvernul colonial a înființat o nouă clasă de înalți funcționari vietnamezi care lucrau în aparatul administrativ francez, și anume Districte, Prefecturi și Guvernatori. Conform reglementărilor de la acea vreme, funcționarii publici care lucraseră mult timp ca interpreți și funcționari urmau să fie promovați la gradul de District de clasa a doua. După doi ani, Districtele de clasa a doua erau luate în considerare pentru promovarea în Districte de clasa întâi. După doi ani, erau luați în considerare pentru promovarea în Guvernatori de clasa a doua și așa mai departe, în Guvernatori de clasa întâi, Guvernatori de clasa a doua și, în final, Guvernatori de clasa întâi.

Guvernatorul Do Huu Phuong când era tânăr

Sursa: Arnoux Hippolyte - Voyage de l'Egypte a l'Indochine

În ceea ce privește înalții funcționari vietnamezi care lucrează în aparatul administrativ francez, există câteva aspecte de remarcat:

- Districtul, Prefectura... sunt doar grade, nu funcții. Acești oameni sunt doar înalți funcționari executivi ai funcționarilor francezi (Tham bien) care conduc agenții administrative.

Funcționarii districtuali și prefecturali care lucrau pentru francezi erau complet diferiți de funcționarii districtuali și prefecturali din sistemul mandarin al curții din Hue.

Mai târziu, colonialiștii francezi au stabilit titlul de „Guvernator Onorific” pentru a recompensa oficialii care le-au adus contribuții semnificative, cum ar fi cazul guvernatorului Cai Be, Tran Ba ​​​​Loc, și al guvernatorului Cho Lon, Do Huu Phuong, care aveau doar un titlu, dar nu aveau un loc unde să servească. (va continua)

Sursă: https://thanhnien.vn/sai-gon-xua-du-ky-cac-ngach-quan-chuc-dau-tien-cua-nguoi-viet-185251115203911312.htm