Caut niște cuvinte „misterioase” în vietnameză

În acel timp, ceilalți copii au fugit să se ascundă, ascunzându-se cât mai mult posibil. Când au ajuns la numărul 100, copiii au deschis ochii și au început să-și caute prietenii. Cine a fost descoperit primul a pierdut. Numărarea numerelor în acest fel a durat mult timp. Unii copii deștepți au scurtat numărul astfel încât, atunci când au deschis ochii, prietenii lor nu au avut încă timp să se ascundă. Propoziția era următoarea: „O pereche, de două ori, de trei ori, de nouă ori, chiar de zece ori” .

Joc popular de pasare a mingii

Fotografie: Nguyen Van Canh

Când eram copil, mă jucam de-a v-ați ascunselea, la fel și copiii mei și copiii vecinilor. Au trecut anii și, după peste 60 de ani, datorită citirii operei postume a lui Phan Khoi - un manuscris incomplet (Editura Tri Thuc - 2021) compilat de copiii tatălui lui Tinh Gia , am aflat acest detaliu: „Copiii noștri se joacă de-a v-ați ascunselea. A folosi bețe de bambus pentru a te juca de-a v-ați ascunselea înseamnă a te juca de-a v-ați ascunselea; a folosi pietricele pentru a te juca de-a v-ați ascunselea înseamnă a te juca de-a v-ați ascunselea. Aceasta nu spune cum se joacă, ci doar că atunci când un joc se termină, numărând bețele de bambus sau pietricelele care au fost capturate pentru a determina câștigătorul sau învinsul, copiii din Centru și din Nord numără diferit, dar sunt similari într-un mod foarte ciudat. Copiii din regiunea Centrală numără: «O pereche, de două ori, de trei ori, nouă pături, chiar zeci» . Copiii din Nord numără: «Un copil, de două ori, de trei ori, nouă colibe, chiar zeci» (pp. 216-217).

Acest joc se numește „chắt/đánh chắt” deoarece „chắt/hon chắt” înseamnă „piatră mică ca un glonț” ( Dai Nam Quoc Am Tu Vi , 1895), „Un joc de copii, de ridicat, aruncat și prins cu o mână” ( Dicționar vietnamez , 1931); în prezent, denumirea populară este „a da cartea”, în unele locuri fiind numit și „đánh nhe”.

Evident, abrevierile folosite în jocul de-a v-ați ascunselea există de mult timp, cel puțin înainte de 1958, anul în care Phan Khoi a scris acest articol. Aici, atunci când luăm în considerare sensul cuvintelor, ce vedem? Pentru a vedea orice, trebuie mai întâi să înțelegem sensul acelor cuvinte.

„Un cuplu” este ușor de înțeles, nu este nevoie să intru în detalii suplimentare. „Două gânduri”, atunci ce înseamnă „gând”? Acest cuvânt în sine nu are nicio semnificație, trebuie folosit cu un alt cuvânt, de exemplu, Povestea lui Kieu are replica: „Gândind și cântărind frumusețea și talentul/Forțând citera să cânte luna, testând evantaiul și poezia”. Modul de „cumpărare a oamenilor” în trecut era, de asemenea, ciudat, nu numai că trebuia să fie frumoasă, dar trebuia și să știe „să cânte la citeră, să joace șah, să scrie poezii și să cânte și să recite cântece ”, atunci prețul era mai mare.

Dar „trei subțiri”? „Subțire” este un cuvânt vietnamez antic care înseamnă „a repara, a avertiza, a păstra”, conform Dai Nam Quoc Am Tu Vi (1895), de exemplu, Thien Nam Ngu Luc are propoziția: „Subțire acumulează virtute și cultivă virtutea/Buddha și cerul știu deja, fantomele și zeii știu deja” . În ceea ce privește psihologia umană, nu doar acum, ci cu sute de ani în urmă, Nguyen Trai a văzut:

Sunetul flautului îmi răsună în urechi,
Inima primăverii este răbdătoare și cu siguranță va fi înțeleaptă.
Primăvara nu e ușor să se întoarcă de două ori,
Văzând scena, îmi pare și mai rău pentru tânăr.

„Nhan” înseamnă a veni, până la venire. Este atât de adevărat, uneori, când auzi sunetul flautului, sunetul citerei (Guan Huyen) în spațiu, în scena pe care o iubești, este dificil să-ți împiedici inima să se miște, să se miște și apoi să regreți primăvara trecută. Timpul tinereții a apus. Rămâne doar un sentiment de tristețe. Gândul brusc: „Sunetul flautului este slab în inimă/O, tristețe! Departe, imensă este tristețea” de Thế Lữ a fost la fel și atunci când auzi sunetul flautului Thien Thai, așa că „Inima primăverii este răbdătoare, cu siguranță va fi lentă” este la fel.

Deci, ce înseamnă „nouă pături”?

Să presupunem că „o pereche” este 2, „de două ori” este 4, apoi „de trei ori” este 6, deci „nouă pături” este inclus și el în acest calcul? Nu, „nouă pături” în acest context este par/nouă pare, din cauza pronunției rapide, tilda este omisă pentru a deveni „pătură”. Pare înseamnă complet, suficient, nu impar, nu prea mult, nu prea puțin, suficiente perechi, nu decalat, există și zicala pare hut, pare bon. „Nouă pături” este determinat, determinat exact la 9. Această deducție este rezonabilă deoarece sfârșitul acestei propoziții este „pare zeci”, ceea ce înseamnă 10. Potrivit lingvistului Le Ngoc Tru, „zeci” este un cuvânt vietnamez convertit din sino-vietnameză: „Zece: numărul de zece obiecte, sau mai multe (în funcție de regiune) thốc (adunare, un tufiș - accent cantonez: zeci )”. Cântecul popular are o zicală:

Șapte plus trei, a spus el un zece
Trei, patru, șase, calculez înmulțirea

Șapte plus trei fac exact 10, adică o duzină. Termenul „duzină pară” este încă popular astăzi, fiind numit și zeci lise, zeci pare. Chiar dacă știm sigur, cât de siguri sunt zecile că sunt 10?

Putem verifica acest lucru atât în ​​viața de zi cu zi, cât și în operele literare. De exemplu, când a scris „Șapte zile în Dong Thap Muoi” , scriitorul Nguyen Hien Le a povestit că atunci când a ajuns la „Tan An, un oraș de la periferia orașului Dong Thap”, în timp ce mergea să ia micul dejun: „Domnul Binh a ales cu siguranță un magazin lângă piață pentru că îi plăcea atmosfera animată, îi plăcea să vadă oameni plimbându-se și cumpărând și vânzând. A cumpărat un pepene verde și o duzină de mandarine și a fost surprins când vânzătorul i-a numărat doisprezece. Le-a ținut pe cele două și le-a returnat: «- Mi-ați dat prea mult. Am cumpărat doar o duzină.» Vânzătorul i-a auzit vocea ciudată, a zâmbit și a împins cele două mandarine spre el: «- Dacă cumpărați o duzină, voi număra o duzină.» Domnul Binh nu a înțeles nimic, așa că a trebuit să-i explic: «- În această regiune, fructe precum mandarinele și prunele sunt doisprezece fructe la o duzină. Unele provincii au paisprezece sau șaisprezece.» „- Ciudat! O duzină este șaisprezece fructe. Atunci doar un sfânt va înțelege.”

Acest detaliu reflectă caracterul deschis și generos al oamenilor din Sud. Domnul Binh a fost surprins pentru că venea din Nord și nu locuia acolo.

Pe scurt, cu analiza și dovezile de mai sus, încă nu înțelegem clar sensul cuvintelor legate de numărare în jocurile copiilor din trecut. Nu numai atât, dar ezităm și în privința acestei rime pentru copii: „Prima zi a lunii este o lamă de pălărie/A doua zi este o frunză de orez/A treia zi este o seceră/A patra zi este o seceră/A cincea zi este o seceră/A șasea zi este o lună adevărată/A cincisprezecea zi este o lună ascunsă/A șaisprezecea zi este o lună suspendată/A șaptesprezecea zi este un pat și o rogojină/A optsprezecea zi este o coajă de orez/A nouăsprezecea zi este o grămadă de orez/A douăzecea zi este un somn bun/A douăzeci și una zi este miezul nopții...” . Cu propoziția „A nouăsprezecea zi este o grămadă de orez” , există o copie a „grămei de orez”. Această rimă pentru copii descrie forma lunii de-a lungul zilelor. Aproximativ, în a 17-a noapte, luna răsare când oamenii „își fac paturile” și se pregătesc de somn. În noaptea a 18-a, luna răsare când focul din bucătărie este „rumenit de pleavă”... Așadar, cum înțelegem noaptea a 19-a „dún ìn/dún ìn”?

Urs.

Acest cuvânt „a suferi”, îl repetăm ​​din nou când auzim cuvântul „a suferi”. În cartea „Vietnamezii vorbesc vietnameza” (Editura TH din Ho Chi Minh City - 2023), cercetătoarea Nguyen Quang Tho a descris contextul apariției acestui cuvânt: „Se spune că exista o soție extrem de stângace. Într-o zi, soțul a prins o broască țestoasă cu carapace moale, i-a dat-o soției sale să o gătească, apoi s-a dus la muncă pe câmp, gândindu-se că după-amiaza, când va ajunge acasă, va avea o masă delicioasă și își va invita prietenii să bea câteva cupe de vin de orez. Soția a pus broasca țestoasă cu carapace moale în oală, a adăugat câteva frunze de spanac malabar și apoi a pus-o pe soba cu lemne să o gătească. În timp ce spăla orezul, broasca țestoasă cu carapace moale a văzut că apa se încălzește, așa că s-a târât afară din oală și a dispărut. Soția stângace a terminat de spălat orezul, a deschis capacul oalei de supă pentru a verifica. A amestecat cu bețișoarele și și-a dat seama că spanacul malabar nu era încă gătit, dar broasca țestoasă cu carapace moale nu era nicăieri. A continuat să gândească absentă mult timp.” timp, apoi a ajuns la concluzia: „Spanacul malabar nu era încă gătit, dar spanacul malabar dispăruse deja.”

Îndrăzniți să spuneți că nimeni nu poate explica sensul cuvintelor tocmai menționate. Cât despre modul de a vorbi despre numere în jocul de cărți, ne mai întrebăm de ce în regiunea Centrală, de la „3/trei subțiri” se sare la „9/nouă pături”, precum și în Nord de la „3/trei colibe” se sare la „9/nouă proprietari”?

Acest mod de a vorbi nu este deloc aleatoriu, ci a fost aplicat și popularizat în proverbe și cântece populare, de exemplu: „Thang Bom are un evantai din frunze de palmier/Bogatul a cerut să-l schimbe pe trei vaci și nouă bivoli” , „Trei mări și nouă continente”, „Trei bich nouă quai 12 con mat”... Domnul Phan Khoi a recunoscut: „M-am gândit mult timp la asta, dar tot nu am înțeles”. Apoi și-a exprimat opinia: „Sau poate zicala pe care o spun copiii are un motiv profund despre numere sau matematică pe care nu-l cunoaștem. Cât despre a spune că copiii o spun la întâmplare, de ce să te deranjezi să o studiezi și să-ți obosești mintea, nu îndrăznesc” (SDD, p.217).

Și tu crezi la fel?

Da, și eu cred la fel. Și având în vedere că în această zi de primăvară, nu este inutil să discutăm despre niște cuvinte „misterioase” când revenim la limba vietnameză.

Sursă: https://thanhnien.vn/tim-ve-vai-tu-bi-hiem-trong-tieng-viet-185241231162544575.htm